Poate gătitul să fie terapeutic?
Ai observat că uneori, după ce gătești, parcă respiri mai ușor, chiar dacă nimic din jurul tău nu s-a schimbat? Poate că și ție ți s-a întâmplat, ai intrat în bucătărie doar pentru a pregăti masa, iar după câteva minute ai simțit că respiri mai liniștit și că mintea nu mai este atât de aglomerată.
Probabil cunoști bine senzația de a fi mereu pe fugă, ai responsabilități, iei decizii, ai grijă de afacerea ta și, de multe ori, uiți să îți oferi câteva minute doar pentru tine. În plus, chiar dacă ai citit cărți și ai participat la cursuri de dezvoltare personală, poate simți că informațiile sunt greu de aplicat atunci când stresul și anxietatea își fac loc în viața de zi cu zi.
Din această nevoie s-a născut abordarea pe care o dezvolt și care îmbină tehnici din consilierea psihologică și psihoterapie cu experiențe senzoriale, precum arta culinară, muzica și ascultarea sunetelor naturii. Scopul nu este să înlocuiască dialogul terapeutic, ci să îl completeze atunci când aceste instrumente sunt potrivite pentru persoana din fața mea.
Ce legătură are gătitul cu psihoterapia
Răspunsul este simplu, nu folosim gătitul pentru a învăța rețete și nici pentru că orice activitate în bucătărie ar fi terapeutică. În cadrul ședințelor, arta culinară poate deveni un context în care persoana își observă mai ușor emoțiile, gândurile și felul în care reacționează. În timp ce pregătește un preparat simplu, conversația terapeutică continuă, iar atenția este orientată către experiența din prezent.
Recent, într-o ședință online, am lucrat cu o clientă care se confrunta cu stres și anxietate. I-am propus să pregătească o salată simplă, în timp ce discutam despre ceea ce trăia, am invitat-o să observe textura legumelor, mirosul lor, respirația și sunetele unei melodii relaxante cu elemente din natură. La final, mi-a spus că și-a imaginat că se află într-o pădure, pregătind masa pentru o zi petrecută alături de familie, pentru câteva minute, a simțit că poate încetini și că poate fi prezentă.
Acesta este sensul pe care îl dau artei culinare, nu preparatul produce schimbarea.
Procesul terapeutic rămâne elementul central, arta culinară este doar unul dintre instrumentele care pot sprijini omul să se conecteze mai ușor cu propriile emoții și cu momentul prezent.
Poate că cea mai mare prejudecată este aceea că psihoterapia înseamnă doar două persoane care stau de vorbă într-un cabinet. Dialogul rămâne esențial, însă, pentru unele persoane, experiențele practice pot deschide o cale diferită către autocunoaștere. Gătitul poate fi mai mult decât o activitate casnică, poate deveni un moment în care încetinești, îți observi gândurile și îți acorzi câteva clipe de prezență, iar uneori, tocmai aceste momente simple ne ajută să ne reconectăm cu noi înșine.
Pentru aprofundarea subiectulu, poți citi și articolul meu publicat pe Bioza: Mergi la terapie, dar nu se schimbă nimic? Iar dacă simți că ai nevoie de sprijin psihologic, poți afla mai multe despre serviciile mele de consiliere psihologică disponibile prin platforma Bioza
Dacă acest articol ți-a oferit o perspectivă nouă, distribuie-l și altor femei ocupate care ar putea avea nevoie de el.
